


Kallirachi nu e un orasel neaparat turistic, desi apare pe harta si am vazut ceva nemti pe acolo. Am furat o piersica dintr-un copac..o nectarina, cruda, tare. Muream de pofta. In satuc e o piateta unde barbatul grec sta zi lumina si bea Ouzo. Acolo ne-am asezat si noi, spre dixtractia colectiva, caci nimeni nu vorbea engleza. Sau franceza. Numai greaca. Insa cand te freci pe burta si faci semn ca iti e foame..orice limba e inutila. Am primit trei cafele, o bere rece cu halba aburita, si o masa calda la fix pentru trei flamanzi care batusera coclaurile.
Cartofiori prajiti cu ou, chioftele de dovlecel puse cu lingura in uleiul incins de masline si pe o farfurie (de aia ca la bunica acasa) rosii, castravete, fete si masline. Si painea lor buna de tot!
De vis..
Daca as fi stiut sa cer niste anchoives..grea limba greaca..